O stradă din portul satului de pescari Chiozza. Femeile, și anume Madonna Pasqua cu cumnata ei adolescente Lucietta și Madonna Libera cu cele două surori necăsătorite ale ei Orsetta și Checca, stau în fața caselor lor îndreaptă plase și bârfind. Subiectul sunt soții sau logodnicii ei, toți încă la pescuit. Doar proprietarul bărcii Toffolo este acolo. Inima îi arde de fapt pentru Checca, dar îl măgulește pe logodnicul lui Titta Nane, Lucietta, pentru distracție, ceea ce provoacă o zarvă cuvenită în rândul femeilor și provoacă o ceartă nestăpânită. Îl insultă pe Toffolo și îl trimite departe. Bărbații se întorc, la început femeile încearcă să tacă, ceea ce nu merge prea bine. Așa că există o încăierare între Toffolo și pescarii Beppo, Padron Toni și Titta Nane. Abia când intervin Padron Vicenzo și oamenii săi se oprește încăierarea.
Isidoro, asistent la tribunalul local, este responsabil pentru soluționarea acestei dispute care izbucnește din nou și din nou. Toffolo îi acuză pe toți cu care are o dispută. După interogarea insistentă a părților adverse, Isidoro vede singura modalitate de a căsători părțile care se ceartă. În ciuda tuturor crizelor nervoase și a altor adversități, Isidoro nedescurajat se pune la treabă – cu scopul de a-i vedea pe Chiozzote râzând de greșelile lor la finalul piesei.
„Am scris o comedie venețiană Le Baruffe chiozotte. Nu voi preciza conținutul piesei, deoarece ideea este un nimic care a găsit succes doar ca pictură din natură. Ca coadjutor al cancelarului criminalist, în tinerețea mea la Chiozza am avut de-a face cu populația numeroasă și tulburată de pescari, marinari și femei, care nu au unde să se adune decât străzile. Le cunoșteam bine manierele, limbajul lor deosebit, dispoziția lor veselă și viclenia lor. Așa am putut să le descriu. Piesa a avut așadar un succes strălucit și a pus capăt carnavalului.” (Carlo Goldoni)
