Prin mâinile echipei Teatrului Vienez de Copii au trecut cu bucurie aproximativ 1000 de copii într-o perioadă de peste 15 ani. Aceștia au învățat, au crescut și s-au dezvoltat alături de noi. Toți au constatat cât de mult i-au ajutat metodele teatrale în viața lor de zi cu zi. Urmează câteva testimoniale și declarații suprinzătoare ale câtorva alumni dragi nouă.
Alexandru Madaraș
Am absolvit Facultatea de Jurnalism și masterul de actorie.
Teatrul Vienez mi-a deschis ochii din toate punctele de vedere. M-a ajutat să mă dezvolt şi mi-a arătat cât de importantă este munca în echipă.
Andrei Costinescu
Doctorand în Inteligență artificială la Universitatea Tehnică din Munchen, lucrez să îmbunătățesc calitățile roboților și ale sistemelor autonome de a percepe mediul uman, astfel permițându-le acestora să interacționeze natural și să colaboreze cu oamenii.
Învățând la un liceu cu profil matematică-informatică, în București, Teatrul Vienez de Copii a fost o metodă de a experimenta lumea artistică: o balanță potrivită în perioada mea de dezvoltare. Chiar și acum, după ani de la terminarea ultimului curs de teatru și studiind în domeniul științific, îmi doresc această balanță între știință și artă. Acesta este unul dintre motivele pentru care sunt membru într-un grup de improvizație în Munchen, alături de care am reușit să retrăiesc experiențele frumoase din copilărie.
Teatrul Vienez de Copii a avut un rol important în dezvoltarea mea emoțională, culturală și socială. Prin intermediul personajelor interpretate, am avut acces la noi mentalități și perspective de viață. Este într-adevăr o artă: abilitatea unui actor de a se cufunda în psihicul personajelor și de a le aduce la viață pe scenă. O artă, dar și muncă, pe care mi-a făcut plăcere să o fac, în special alături de prietenii descoperiți la Teatrul Vienez de Copii.
Fie un curs de teatru, un workshop teatral ori un curs de improvizație, recomand tuturor (copii, adolescenți sau adulți) să trăiască o astfel de experiență. Acestea sunt metode de dezvoltare personală, pentru a cunoaște persoane noi cu valori,experiențe sau pasiuni în comun sau ca o modalitate de a uita de grijile vieții cotidiene.
Călina Epuran
Eu am terminat programul de masterat „Arta Actorului”. Joc la teatrul ,,Toma Caragiu” din Ploiești, rolul titular în spectacolul ,,My Fair Lady”, regia Alice Barb. De asemenea, joc şi în spectacolul ,,Blonda din vecini”, creat cu ajutorul Monicăi Davidescu la Teatrul Elisabeta din Bucureşti şi pregătesc un nou spectacol la Teatrelli, în regia lui Florin Zamfirescu, în care voi juca alături de Gabriel Fătu, Cosmin Vîjeu/ Lucian Ghimiși. Voi începe în curând şi repetiţiile pentru spectacolul ,,Artificii”, la Teatrul de Comedie, în regia Elenei Morar. De asemenea, sunt colaborator al Operei Naţionale Bucureşti, ca regizor de scenă/culise.
Planurile mele de viitor se vor contura pe parcurs. Eu fac ceea ce mi-am dorit: joc teatru. Îmi doresc să joc şi de acum înainte în producţii din ce în ce mai importante, alături de actori însemnaţi. Este tot ce aștept de la viitorul meu: să îmi construiesc o carieră solidă în actorie și să fiu fericită.
Dacă nu veneam la cursurile de teatru de la Teatrul Vienez de Copii, probabil aş fi fost şi acum violoncelistă. Nu aş fi devenit niciodată actriţă. Profesorul care m-a făcut să mă hotărăsc a fost Ştefan Ruxanda. Nu este uşor să fii actor, deşi aşa părea. A fost o plăcere pentru mine să mă descopăr în timpul acestor cursuri, dar mai ales să descopăr că, de fapt, sunt actriţă!
Mihnea Șerban
Numele meu este Șerban Mihnea-Andrei, sunt absolvent al studiilor de licență oferite de Facultatea de Drept, din cadrul Universității din București, actualmente student masterand al programului dedicat Dreptului Uniunii Europene, sub egida aceleiași instituții de învățământ superior românesc. În continuare, voi îmbrățișa una dintre profesiile juridice de avocat sau magistrat, neabandonând dorința de a avea o eventuală carieră în Uniunea Europeană. Pentru mine, aventura Teatru Vienez de Copii a început în anul 2013, în primul an de liceu, după ce am analizat metoda Sylviei Rotter și am constatat că aceasta este cea mai complexă pregătire actoricească pentru copii și adolescenți. Teatrul Vienez de Copii a creat pentru mine o veritabilă simulare a ceea ce avea să fie viața de actor pentru viitor, cu avantajele, dezavantajele și obstacolele inerente acestei profesii. Astfel, pot afirma faptul că pentru mine acest teatru a avut două dimensiuni foarte constructive:
1. Dimensiunea pozitivă: o dezvoltare actoricească extraordinară datorată șansei de a lucra cu un număr mare de actori profesioniști coordonatori, dar și ocazia de a juca pe scena unui teatru municipal, alături de copii și tineri de diferite vârste, piese clasice de mari dimensiuni.
2. Dimensiunea negativă: Pentru dezambiguizare, trebuie să mărturisesc că stagiunea de spectacole avea ,,două spectacole speciale”, mai exact primul și ultimul. Din 2013 până în 2020, indiferent cât încercam, munceam și lucram pe rolul pe care îl primeam, nu aveam vreodată șansa să joc în vreunul dintre cele două spectacole. Necontestând talentul celorlalți colegi de-ai mei, am cerut uneori detalii despre modalitatea de distribuire în spectacole a actorilor, aflând doar faptul că aceasta se făcea în mod concret, pe baze obiective (muncă, talent, performanță, cunoașterea personajului și identificarea cu acesta), dar că prevala criteriul subiectiv. Probabil această lamentare din a doua dimensiune vă poate crea impresia că doresc a îmi vărs frustrarea în aceste rânduri, dar nu, dimensiunea negativă a stârnit ambiția mea de a munci și mai mult, de a lucra și mai mult pe text, de a mă coordona și mai bine cu colegii mei. Pentru că simțeam că potențialul meu putea fi și mai bine valorificat, am decis să arăt ce pot și în plan extern, punând bazele unei trupe de teatru de tineri (M&C Bucharest Act), care să pună în scenă piese scrise și regizate de mine în care să pot juca mereu, participând, astfel, la festivale de teatru municipale și naționale. Cel mai important aspect pe care l-am deprins din acest loc a fost faptul că lumea teatrală este un loc imprevizibil și fragil, criteriul subiectiv fiind cel care poate crește sau descrește mărirea unui actor. Am păstrat o relație strânsă cu un număr mic de colegi de vârsta mea, dar port o puternică apreciere față de colegii de scenă mult mai mici decât mine care mi-au amintit întotdeauna bucuria și emoția spectacolelor de fiecare dată când am urcat cu ei pe scenă. De asemenea, multe mulțumiri coordonatorilor și doamnei Sylvia Rotter! Teatrul nu este o secvență din viață, este viață mărită de 1000 de ori, iar la Teatrul Vienez de Copii am trăit 7 ani din viața mea.
Maria Ologeac
Cât timp ai fost la Teatrul Vienez de Copii?
4 ani (de la 13 la 17 ani)
Cum ți se pare că te-a ajutat Teatrul Vienez de Copii să te dezvolți personal și profesional?
Teatrul Vienez de Copii, pentru mine, a reprezentat una dintre cele mai importante perioade pentru dezvoltarea mea. Dacă la început eram copilă timidă, bâlbâită, emotivă, cu frică de vorbit în public, exprimarea prin teatru, lecţiile de dicţie, de respiraţie, de înfrângere a propriilor emoţii, lecțiile de viață primite de la profesorii Teatrului Vienez m-au ajutat să-mi depăşesc nesiguranţa, să capăt încredere în mine şi să-mi dezvolt abilităţile oratorice, abilităţi fundamentale în profesia juridică.
Relatează cea mai frumoasă amintire a ta, de pe vremea când făceai parte din echipa noastră.
Îmi aduc aminte, cu mare drag, momentele în care profesorii noştri ne vorbeau despre cât de important este să transmitem spectatorilor emoţie, să-i ajutăm să uite, pentru câteva clipe de stresul, neliniştea şi responsabilităţiile multiple din cadrul vietii cotidiene, făcându-i să capete un zâmbet larg, relaxare, entuziasm şi multă pozitivitate în suflet. Îmi aduc aminte de profunzimea conversațiilor avute pe seama fiecărei trăiri a personajului, pe care urma sa îl interpretez, cum încercam să înțeleg situația cu care se confruntă, cum începeam ușor, ușor să îi conturez personalitatea, să îl înțeleg și să empatizez cu el.
De ce ai recomanda copiilor din noua generație sa vină la Teatrul Vienez de Copii?
Consider că teatrul, prin natura lui, te conectează aproape inconștient, cu tine însuți și te învață să lucrezi în echipă, să descoperi și să analizezi părți din realitatea cotidiană și, poate cel mai important, îți conturează un set de valori esențiale pentru ceea ce înseamnă ,,a trăi frumos”.
Andrieș Andrei
Ah, ,,Teatrul Vienez de Copii”, nume ce deja poate defini o bună parte din viața mea. Au trecut aproape 6 ani fără să realizez. Primul spectacol îl am clar în cap secundă cu secundă și da… era matineu… însă da, chiar am reusit să arăt că un om e capabil să se urce pe scenă pentru prima oară, la 10 dimineața și să îi și iasă bine.
Teatrul Vienez a reușit să mă maturizeze foarte mult prin faptul că am învațat că atunci când trebuie să învăț un text…trebuie făcut până la o dată limită.
Tot aici mi-am cunoscut și cei mai buni prieteni, pe care cineva și-i putea dori, cu bune și cu rele, cu păreri contrare dar și asemănătoare… am învățat că trebuie ascultată orice opinie.
Tot aici pot spune, cu mâna pe inimă, că am descoperit ce vreau să fac pentru restul vieții și anume actorie, indiferent câte job-uri voi avea sau unde voi lucra, inima îmi rămâne mereu la teatru și spun acest lucru, deoarece am realizat că dacă în viață voi face ceva fără pasiune, nu voi face nimic mai mult decât să trăiesc o viața monotonă.
Puțin off-topic am un mesaj pentru cititori și anume: ,,Dacă aveți o pasiune pentru ceva sau un vis, faceți tot ce vă stă în putință să vă țineți de el, indiferent cât de imposibil pare, deoarece nimeni în afară de noi înșine nu are puterea de a face imposibilul posibil”.
Andreea Coscai
Am făcut parte din comunitatea Teatrului Vienez de Copii timp de 4 ani. Este un loc care mi-a devenit a doua casă și unde am fost înconjurată de oameni care s-au transformat în o a doua familie pentru mine. Teatrul creează un spațiu creativ care mi-a oferit libertate de exprimare și oportunitatea de a-mi descoperi călitățile artistice, de a îmi testa potențialul. Colegii și mentorii m-au inspirat și motivat să explorez personajele din fiecare piesă și sa fac alegeri creative cu îndrumarea lor. În 2016, am plecat în China, pentru a studia la un liceu internațional, unde am continuat studiile în teatru și unde am adus cu mine lecțiile învățate la Teatrul Vienez. Am absolvit Facultatea Bennington College din SUA, în 2022, cu o diploma în Media și pot spune că spiritul de la Teatrul Vienez a rămas mereu alături de mine. În prezent, sunt activistă și fondatoarea ONG-ului feminist Her Time România. Lucrez în Statele Unite și aspir la o carieră în jurnalism audio multicultural.
Vlad Alex Dulea
Sunt absolvent al Facultăţii de Inginerie Electrică, din cadrul Universităţii Politehnica București, promoţia 2015. În prezent, lucrez la Project Engineer la Siemens. Teatrul Vienez m-a ajutat enorm. Prin teatru, am reușit să-mi înving frica de a vorbi în public şi timiditatea. Am învăţat cum să-mi controlez emoţiile, respiraţia, vorbitul. Şi să nu uităm de minunaţii colegi şi prieteni, pe care îi admir şi îi respect.
Maria Nedelcu
Maria Nicolae
În prezent, am absolvit Computer Science, în Anglia, la King’s College London. Încă nu am un plan de viitor bine modelat, dar cu siguranţă cariera pe care mi-aş dori-o este în domeniul IT.
Teatrul Vienez de Copii m-a ajutat să devin mai dezinvoltă, să învăţ să fiu mai atentă la cei din jur şi să dau tot timpul ce e mai bun.
Andrei Nicolae
Cât timp ai fost la Teatrul Vienez de Copii?
2 ani.
Cum ți se pare că te-a ajutat să te dezvolți?
Am devenit mai încrezator să vorbesc în public.
Consideri că te-a ajutat să evoluezi în domeniul în care ai decis să lucrezi?
Cu siguranță. Studiez în domeniul IT. Chiar și în acest domeniu ,,tehnic”, mereu au loc prezentări, unde e foarte important să poți sta în fața altor oameni.
Relatează cea mai frumoasă amintire a ta de pe vremea când făceai parte din echipa noastră.
Momentele de după spectacole, când oameni pe care nu îi cunoști vin și îți spun că le-a plăcut, că au râs sau au fost atinși de o anumită scenă.
De ce ai recomanda copiilor din noua generație să vină la Teatrul Vienez de Copii?
Pentru a lucra alături de alți tineri și pentru a experimenta ce înseamnă să fii pe scenă, în fața a zeci de oameni.
Patrick Văsioiu
Mă numesc Văsioiu Patrick, am terminat Colegiul Național ,,Gh. Șincai” și acum sunt student în anul 4 la Facultatea de Medicină, din cadrul UMF ,,Carol Davila”. Pentru mine, Teatrul Vinez de Copii a fost o experiență minunată, care m-a ajutat să mă dezvolt atât pe plan personal, cât și profesional, deoarece am învățat să lucrez în echipă, să fiu perseverent și să realizez obiectivele pe care mi le propun. Totodată, cursurile de teatru m-au ajutat să îmi îmbunătățesc dicția și să am capacitatea de a învăța, mult mai ușor, însușiri care îmi sunt de folos în domeniul medical și în viața de zi cu zi.
Claudiu Lăzărică
În prezent, sunt atlet de performanţă şi student la kinetoterapie. În viitor, îmi doresc să ajung la Jocurile Olimpice şi să profesez în meseria de kinetoterapeut.
Teatrul Vienez de Copii a fost pentru mine nu numai o oportunitate de a urca pe o scenă şi de a avea emoţii în faţa publicului sau de a-mi testa memoria. Perioada în care am făcut parte din Teatrul Vienez de Copii a fost, fără să exagerez, una din cele mai frumoase perioade ale vieţii mele, pentru că am avut ocazia să cunosc oameni deosebiţi, pe care mi-e greu să cred ca i-aş fi întâlnit în altă parte. De asemenea, a fost o foarte bună metodă de dezvoltare personală, m-a ajutat să am mai multă încredere în mine şi să devin mai sociabil, mi-a oferit ocazia de a mă cunoaşte mai bine şi pe mine, încercând diverse roluri de-a lungul timpului şi nu în ultimul rând, mi-a deschis pofta de teatru, o poftă pe care nu ştiam că o am şi mă bucur foarte mult că s-a întâmplat aşa.
David Balica
David Balica a făcut parte din trupa Teatrului Vienez de Copii în perioada 2009-2011. În prezent, este elev la Londra, la Sylvia Young Theatre School.
Experienţa Teatrului Vienez de Copii a fost extrem de importantă în adaptarea lui la viaţa de aici şi l-a ajutat în audiţiile dificile pe care le-a susţinut, pentru a intra în această școală. A fost distribuit în toate piesele Sylvia Young Theatre School Lab, încă de la înfiinţarea trupei, în 2013 şi, în prezent, repetă „Metamorfoza” după Kafka.
Pentru viitor, are planuri mari, vrea să facă muzică şi teatru – interpretare, dar şi producţie.
Cătălina Frâncu
Sunt studentă la UAUIM, Arhitectură.
În viitor, mi-ar plăcea să mă perfecționez în domeniul graficii şi mă gândesc că aş putea să fac o a doua facultate de scenografie sau regie de film.
Făcând teatru, mi-am dat seama că toţi suntem creativi, doar că unii sunt mai intimidaţi decât alţii, iar teatrul și repetiţiile sunt un mediu sigur de exerciţiu al imaginaţiei, un mediu în care greşelile nu există propriu-zis. Am învăţat să stau dreaptă, ca mai apoi, să pot să-mi modific postura în funcţie de caracterul personajului, să îmi golesc mintea de orice intonaţie pentru ca mai apoi să învăţ să o modelez după cea personajului. Am înțeles că este important lucrul cu mine însămi.
