Alexandru Madaraș
În prezent sunt student la Facultatea de Jurnalism, anul 2. Aş vrea să mă inscriu la UNATC, pentru că mă atrage actoria şi simt că asta trebuie să fac pe viitor.
Teatrul Vienez mi-a deschis ochii din toate punctele de vedere. M-a ajutat să mă dezvolt şi mi-a arătat cât de importantă este munca în echipă.
Andrei Costinescu
Doctorand în Inteligență artificială la universitatea Tehnică din Munich, lucrez să îmbunătățtățile Roboților și a sistemelor autonome de a percepe mediul uman, astfel permițione-le interacționeze Î Natural și să Colbore lorage lorage.
Învățând la un liceu cu profil mate-info în București, Teatrul Vienez de Copii a fost o metodă de a experimenta lumea artistică: o balanță potrivită în perioada mea de dezvoltare. Chiar și acum, după ani de la terminarea ultimului curs de teatru și studiind în domeniul științific, îmi doresc această balanță între știință și artă. Unul dintre motivele pentru care sunt membru într-un grup de improvisizație în Munich; grup cu care am reușit să retrăiesc experiențele frumoase din copilărie.
Teatrul Vienez de Copii avut un rol important în dezvoltarea mea emotional, cultural and social. Prin intermediul personajelor interpretate am aflat noi mentalități și perspective de viață. Este într-adevăr o artă: abilitatea unui actor de a se cufunda în psihicul personajelor și de a le aduce la viață pe scenă. O artă, there; darsi muncă. Muncă care mi-a făcut plăcere să o fac. În special alături de prietenii descoperiți la Teatrul Vienez de Copii.
Fie un curs de teatru, un workshop teatral ori un curs de improvizație, recomand tuturor (copii, adolescenți sau adulți) să trăiască o astfel de experiență, spre exemplu ca o metodă de dezvoltare personală, pentru a cunoaște persoane noi cu care poate ai valori , experiențe sau pasiuni în comun sau ca o modalitate de a uita de grijile vieții cotidiene.
Călina Epuran
Eu sunt acum studentă în ultimul an la masterat la Arta Actorului. Joc la teatrul din Ploiesti ” Toma Caragiu” rolul titular în spectacolul ” My fair lady” în regia doamnei Alice Barb. De asemenea, joc şi în spectacolul “Blonda din vecini” creat cu ajutorul actritei Monica Davidescu la Teatrul Elisabeta din Bucureşti, şi pregătesc un nou spectacol la Teatrelli în regia domnului Florin Zamfirescu, în care voi juca impreuna cu Florin Zamfirescu, Gabriel Fatu, Cosmin Vijeu/ Lucian Ghimisi. Voi începe în curând şi repetiţiile pentru spectacolul “Artificii” la Teatrul de Comedie în regia Elenei Morar. Sunt de asemenea colaborator al Operei Naţionale Bucureşti pe postul de regizor de scenă/culise.
Planurile mele de viitor se vor contura pe parcurs. Eu fac ceea ce mi-am dorit, joc teatru. Şi îmi doresc să joc şi de acum înainte în producţii din ce în ce mai importante, alături de actori însemnaţi. Este tot ce astept de la viitorul meu: să îmi construiesc o carieră solidă în actorie. Şi să fiu fericită.
Dacă nu veneam la cursurile de teatru de la TVDC, probabil aş fi fost şi acum violoncelistă. Nu aş fi devenit niciodată actriţă. Profesorul care m-a făcut să mă hotărăsc a fost Ştefan Ruxanda, chiar dacă m-a avertizat de greutăţile pe care le voi întâmpina în această meserie. Nu este uşor să fii actor, deşi aşa părea. A fost o plăcere pentru mine să mă descopăr în timpul acestor cursuri, dar mai ales să descopar că de fapt sunt actriţă!
Mihnea Șerban
Numele meu este Șerban Mihnea-Andrei, sunt absolvent al studiilor de licență oferite de Facultatea de Drept din cadrul Universității București, actualmente student masterand al programului dedicat Dreptului Uniunii Europene sub egida aceleiași instituții de învățământ superior românesc. În continuare voi îmbrățișa una dintre profesiile juridice de avocat sau magistrat, neabandonând dorința de a avea o eventuală carieră în domeniul Uniunii Europene. Pentru mine, aventura Teatru Vienez de Copii a început în anul 2013, în primul an de liceu, după ce am analizat metoda Sylviei Rotter și am constatat că aceasta este cea mai complexă pregătire actoricească pentru copii și adolescenți. Teatrul Vienez de Copii a creat pentru mine o veritabilă simulare a ceea ce avea să fie viața de actor pentru viitor, cu avantajele, dezavantajele și obstacolele inerente acestei profesii. Astfel, pot afirma faptul că pentru mine acest teatru a avut două dimensiuni foarte constructive: 1. Dimensiunea pozitivă: o dezvoltare actoricească extraordinară datorată șansei de a lucra cu un număr mare de actori profesioniști coordonatori, dar și ocazia de a juca pe scena unui teatru municipal, alături de copii și tineri de diferite vârste, piese clasice de mari dimensiuni. 2. Dimensiunea negativă: Pentru dezambiguizare trebuie să mărturisesc că stagiunea de spectacole avea „două spectacole speciale“ mai exact primul și ultimul. Din 2013 până în 2020 indiferent cât încercam, munceam și lucram pe rolul pe care îl primeam nu aveam vreodată șansa să joc în vreunul dintre cele două spectacole. Necontestând talentul celorlalți colegi de-ai mei, am cerut uneori detalii despre modalitatea de distribuire în spectacole a actorilor, aflând doar faptul că aceasta se făcea în mod concret pe baze obiective (muncă, talent, performanță, cunoașterea personajului și identificarea cu acesta), dar că prevala criteriul subiectiv. Probabil această lamentare din a doua dimensiune vă poate crea impresia că doresc a îmi vărsa frustrarea în aceste rânduri, dar nu, dimensiunea negativă a stârnit ambiția mea de a munci și mai mult pe personaje, de a lucra și mai mult pe text, de a mă coordona și mai bine cu colegii mei. Pentru că simțeam că potențialul meu putea fi și mai bine valorificat am decis să arăt ce pot și în plan extern punând bazele unei trupe de teatru de tineri (M&C Bucharest Act) care să pună în scenă piese scrise și regizate de mine în care să pot juca mereu, participând astfel la festivale de teatru municipale și naționale. Cel mai important aspect pe care l-am deprins din acest loc a fost faptul că lumea teatrală este un loc imprevizibil și fragil, criteriul subiectiv fiind cel care poate crește sau descrește mărirea unui actor. Am păstrat o relație strânsă cu un număr mic de colegi de varsta mea, dar port o puternică apreciere față de colegii de scenă mult mai mici decât mine care mi-au amintit întotdeauna bucuria și emoția spectacolelor de fiecare dată când am urcat cu ei pe scenă. De asemenea multe mulțumiri coordonatorilor și doamnei Sylvia Rotter adresez totdeauna. Teatrul nu este o secvență din viață, este viață mărită de 1000 de ori, iar la Teatrul Vienez de Copii am trăit 7 ani din acest fel de viață.
Maria Ologeac
Cât timp ai fost la tvdc?
4 ani (de la 13 la 17 ani)
Cum ți se pare ca te-a ajutat tvdc să te dezvolți personal și profesional?
Teatrul Vienez de Copii, pentru mine, a reprezentat una dintre cele mai importante perioade pentru dezvoltarea mea. Dacă la început eram copilă timidă, bâlbâită, emotivă, cu frică de vorbit în public, exprimarea prin teatru, lecţiile de dicţie, de respiraţie, de înfrângere a propriilor emoţii şi, bineînţeles, lectiile de viată primite de la profesorii Teatrului Vienez, m-au ajutat să-mi depăşesc nesiguranţa, să capăt încredere în mine şi să-mi dezvolt abilităţile oratorice, abilităţi fundamentale în profesia juridică.
Relatează cea mai frumoasa amintire a ta de pe vremea când făceai parte din echipa noastră.
Îmi aduc aminte cu mare drag momentele în care profesorii noştri ne vorbeau despre cât de important este să transmitem spectatorilor, emoţie, să-i ajutăm să uite, pentru câteva clipe de stresul, neliniştea şi responsabilităţiile multiple din cadrul vietii cotidiene, făcându-i să capete un zâmbet larg, relaxare, entuziasm şi multă pozitivitate în suflet. Îmi aduc aminte de profunzimea conversațiilor avute pe seama fiecărei trăire a personajului pe care urma sa îl interpretez, cum încercam să înțeleg situația cu care se confruntă, cum începeam ușor, ușor să îi conturez personalitatea, să îl înțeleg și să empatizez cu el.
De ce ai recomanda copiilor din noua generație sa vină la Teatrul Vienez de Copii?
Consider că teatrul, prin natura lui, te conectează, aproape inconștient, cu tine însuți și te învață să lucrezi în echipă, să descoperi și să analizezi părți din realitatea cotidiană și, poate cel mai important, îți conturează un set de valori esențiale pentru ceea ce înseamnă ”a trăi frumos”.
Andrieș Andrei
Ah, ”Teatrul Vienez de Copii”, nume ce deja poate defini o bună bucată din viața mea. Au trecut aproape 6 ani fără să realizez. Primul spectacol îl am clar în cap secundă cu secundă și da… era matineu… însă da, chiar am reusit să arăt că un om e capabil să se urce pe scenă pentru prima oara la 10 dimineața și să îi și iasă bine.
Teatrul Vienez a reușit să mă maturizeze foarte mult prin faptul că am învațat că atunci când trebuie să învăț un text… păi trebuie făcut până la data limită.
Tot aici mi-am cunoscut și cei mai buni prieteni pe care cineva își putea dori, cu bune și cu rele, cu pareri contrare dar și asemănătoare… am învățat că trebuie ascultată orice opinie.
Tot aici pot spune cu mâna pe inimă că am descoperit ce vreau să fac pentru restul vieții și anume actorie, indiferent câte job-uri voi avea sau unde voi lucra, inima îmi rămâne mereu la teatru și spun acest lucru deoarece am realizat că dacă în viață voi face ceva fără pasiune nu voi face nimic mai mult decât să trăiesc o viața monotonă.
Puțin off-topic am un mesaj pentru cititori și anume: ”Dacă aveți o pasiune pentru ceva sau un vis, faceți tot ce vă stă în putință să vă țineți de el indiferent cât de imposibil pare. Deoarece nimeni înafară de noi înșine nu are puterea de a face imposibilul posibil”.
Andreea Coscai
Am făcut parte din comunitatea teatrului vienez timp de 4 ani. Este un loc care mi-a devenit a doua casa și unde am fost înconjurată de oameni care s-au transformat in o a doua familie pentru mine. Teatrul creează un spațiu creativ care mi-a oferit libertate de exprimare și oportunitatea de a îmi descoperi calitatile artistice, de a îmi testa potențialul. Colegii și mentorii m-au inspirat și motivat să explorez personajele din fiecare piesa și sa fac alegeri creative cu îndrumarea lor. In 2016 am plecat in China pentru a studia la un liceu internațional unde am continuat studiile in teatru și unde am adus cu mine lecțiile învățate la Teatrul Vienez. Am absolvit facultatea Bennington College din SUA in 2022 cu o diploma in Media și pot spune ca spiritul de la teatrul vienez a rămas mereu alături de mine. In prezent sunt activista și fondatoarea ONG-ului feminist Her Time România. Lucrez in Statele Unite și aspir la o cariera in jurnalism audio multicultural.
Vlad Alex Dulea
Sunt absolvent al Facultăţii de Ingineri Electrica, din cadrul Universităţii Politehnica Bucuresti, promoţia 2015. În prezent lucrez la Project Engineer la Siemens. Teatrul Vienez m-a ajutat enorm. Prin teatru am reusit să-mi înving frica de a vorbi în public şi timiditatea. Am învăţat cum să-mi controlez emoţiile, respiraţia, vorbitul. Şi să nu uităm de minunaţii colegi şi prieteni pe care îi admir şi îi respect.
Maria Nedelcu
Maria Nicolae
În prezent sunt studentă în Anglia la King’s College London şi studiez Computer Science. Încă nu am un plan de viitor bine modelat, dar cu siguranţă cariera pe care mi-aş dori-o este în domeniul IT.
Teatrul Vienez de Copii m-a ajutat să devin mai dezinvoltă, să învăţ să fiu mai atenta la cei din jur şi să dau tot timpul ce e mai bun.
Andrei Nicolae
Cat timp ai fost la Teatrul Vienez de copii?
2 ani.
Cum ti se pare ca te-a ajutat sa te dezvolti?
Am devenit mai increzator sa vorbesc in public.
Consideri ca te-a ajutat sa evoluezi in domeniul in care ai decis sa lucrezi?
Cu siguranta. Studiez in domeniul IT. Chiar si in acest domeniu ‘tehnic’, mereu au loc prezentari unde e foarte important sa poti sta in fata altor oameni.
Relateaza cea mai frumoasa amintire a ta de pe vremea cand faceai parte din echipa noastra.
Momentele de dupa spectacole, cand oameni pe care nu ii cunosti vin si iti spun ca le-a placut, ca au ras sau au fost atinsi de o anumita scena.
De ce ai recomanda copiilor din noua generatie sa vina la Teatrul Vienez de Copii?
Pentru a lucra alaturi de alti tineri ca si ei si pentru a experimenta ce inseamna sa fii pe scena, in fata a zeci de oameni.
Daniel Posdărăscu
Răzvan Simion
Teatrul m-a ajutat foarte mult sa ma exprim mai bine si sa vorbesc mai clar si corect.Pregatirea pentru spectacole ne-a apropiat pe toti pentru ca aveam aceleasi emotii.In felul asta am intalnit ff multi prieteni cu care inca tinem legatura
Patrick Văsioiu
Mă numesc Văsioiu Patrick, am terminat colegiul național ‘Gh. Șincai’ și acum sunt student în anul 4 la facultatea de medicina din cadrul UMF ‘Carol Davila’. Pentru mine TVC a fost o experiență minunată care m-a ajutat să mă dezvolt atat pe plan personal cât și profesional, deoarece am învățat să lucrez în echipă, să fiu perseverent și să realizez obiectivele pe care mi le propun. Totodată, cursurile de teatru m-au ajutat să îmi îmbunătățesc dicția și să am capacitatea de a învăța mult mai ușor, însușiri care îmi sunt de folos în domeniul medical și în viața de zi cu zi.
Claudiu Lăzărică
În prezent sunt atlet de performanţă şi student la kinetoterapie. În viitor îmi doresc să ajung la Jocurile Olimpice şi să profesez în meseria de kinetoterapeut.
Teatrul Vienez de Copii a fost pentru mine nu numai o oportunitate de a urca pe o scenă şi de a avea emoţii în faţa publicului sau de a-mi testa memoria. Perioada în care am făcut parte din Teatrul Vienez de Copii a fost, fără să exagerez, una din cele mai frumoase perioade ale vieţii mele, pentru că am avut ocazia să cunosc oameni deosebiţi, pe care mi-e greu să cred ca i-aş fi întâlnit în altă parte. De asemenea a fost o foarte bună metodă de dezvoltare personală, m-a ajutat să am mai multa încredere în mine şi să devin mai sociabil, mi-a oferit ocazia de a mă cunoaşte mai bine şi pe mine, încercând diverse roluri de-a lungul timpului şi nu în ultimul rând, mi-a deschis pofta de teatru, o poftă pe care nu ştiam că o am şi mă bucur foarte mult că s-a întâmplat aşa.
David Balica
David Balica a făcut parte din trupa Teatrului Vienez de Copii între 2009-2011. În prezent este elev la Londra, La Sylvia Young Theatre School, în anul 10.
Experienţa TVDC a fost extrem de importanta în adaptarea lui la viaţa de aici şi l-a ajutat în audiţiile dificile pe care le-a susţinut pentru a intra în această scoală. A fost distribuit în toate piesele Sylvia Young Theatre School Lab încă de la infiinţarea trupei, în 2013, şi în prezent repetă „Metamorfoza” după Kafka.
Pentru viitor are planuri mari, vrea să facă muzică şi teatru – interpretare, dar şi producţie.
Catalina Francu
Sunt studentă la UAUIM, Arhitectură.
În viitor, mi-ar plăcea să mă perfectionez în domeniul graficii şi mă gândesc că aş putea să fac oa doua facultate de scenografie sau regie de film.
Făcând teatru, mi-am dat seama că toţi suntem creativi, doar că unii sunt mai intimidaţi decât alţii, iar teatrul, repetiţiile sunt un mediu sigur de exerciţiu al imaginaţiei, un mediu în care greşelile nu există propriu-zis. Am învăţat să stau dreaptă ca may apoi să pot să-mi modific postura în funcţie de caracterul personajului, să îmi golescea de orice intonaţie pentru ca mai apoi să învăţ să o Modelez duPea personajului , hotărâtă şi că ce e foarte important acum, şi se pierde din când în când dacă nu suntem atenţi, este lucrul cu tine însuţi.
